Încă de când am început să merg la școală, am fost expusă numeroaselor comparații pe care le făceau adulții între școlile noastre și cele din străinătate. Inițial, opiniile înclinau mult în favoarea noastră: noi suntem mai serioși, noi muncim mai mult, noi avem o cultură generală mai vastă și reținem mai multe informații. Treptat însă, pe măsură ce criteriile de evaluare a valorii învățământului s-au mutat de la cantitatea de informații pe care studenții o puteau stoca și reproduce la adaptabilitatea lor ulterioară în viață și pe piața muncii, aprecierile s-au reorientat într-o măsură covârșitoare înspre vest. Așa am învățat să gândesc internaționalizarea învățământului prin prisma unor valori pe care le consideram mai avansate, mai dezirabile și în același timp inaccesibile pe plan local. Într-o scurtă încercare de a le numi, aș spune că acestea sunt adaptabilitatea, formarea de aptitudini, libertatea de a alege dintr-o gamă variată de specializări, gândirea critică și altele asemenea. Dorința de a trăi ca student în mijlocul acestor valori m-a determinat să caut și să beneficiez de prima oportunitate de a studia în afară cu o bursă.
 |
| una din cladirile Universitatii Erasmus |
În primul meu an de studii la specializarea administrație publică am candidat pentru o bursă Leonardo Da Vinci în Olanda, la Rotterdam, și am fost una dintre cele trei studente selectate pentru un stagiu în domeniul politicilor publice. Urma să stăm trei luni la Universitatea Erasmus, Facultatea de Științe Sociale, să ne alegem cursurile, să facem un proiect de cercetare și concomitent să urmăm un stagiu de practică de 5 ore pe zi în cadrul Primăriei Rotterdam. Așteptările erau maxime. M-am pregătit cu multă emoție pentru internship, care pentru mine era elementul central al șederii, mi-am îmbunătățit modestele cunoștințe de neerlandeză prin lecții particulare și am început, împreună cu colegele, să caut cazare. În sfârșit aveam să văd cu ochii mei cum funcționează o instituție publică într-un stat mai puțin corupt, mai democratic și în general mai eficient decât al nostru. În sfârșit voi avea ocazia să beneficiez de un sistem de educație unde calitatea este consacrată, unde bibliotecile sunt deschise până la zece noaptea, unde profesorii nu iau în clasă mai mult de douăzeci de studenți, iar într-o săptămână ai maximum trei cursuri diferite, pentru a nu te obliga să îți împrăștii energiile în multe locuri diferite, cu rezultate mediocre, ca în România. Credeam că îmi voi petrece ziua pe coridoarele Primăriei, ocupată cu sarcini administrative, cunoscând oameni noi și învățând terminologia specifică în neerlandeză, apoi alergând la un curs, poate de două ori pe săptămână la cursuri de limbă, și în final, lucrând la cercetarea mea pe etica în adminstrația publică în bibliotecă, până seara târziu.
 |
| Primaria Rotterdam |
Microbuzul ne-a lăsat în fața hotelului de unde urma să plecăm câteva zile mai târziu către noua locuință închiriată. Eram pe mâini bune: d-l profesor Frans van Nispen, decanul Facultății de Științe Sociale, fusese însărcinat cu primirea și ghidarea noastră pe parcursul stagiului. La e-mailul pe care i l-am trimis dumnealui înainte să ajungem, am primit un răspuns dezorientant: „Cine sunt acești studenți? Nu am mai auzit niciodată de ei. Ce pregătire academică au? Cât vor sta aici?”. Era de fapt o copie a mesajului către secretară.
La întâlnirea cu dumnealui din prima săptămână am aflat că nu va exista niciun stagiu de practică la Primărie, motivul invocat fiind lipsa noastră de cunoștințe de limbă olandeză. Un motiv aberant, desigur, dat fiind că apelul inițial propunea stagiile fără să impună vreo condiție de acest gen, ca să nu mai menționez faptul că eu personal aveam cunoștințe aproape intermediare de olandeză, însă probabil dumnealor nu verificaseră. Așa numita practică avea să fie, conform spuselor d-lui Nispen, însuși proiectul nostru de cercetare. Începeam să nu mai înțeleg distincția între teorie și practică: cercetarea nu e prin excelență teoretică, academică, livrescă? Dacă da, atunci de ce o numim practică? O cercetare pentru care un student de anul întâi, cum eram atunci, nu avea cum să fie pregătit, și, după cum aveam să aflu, nici nu urma să fie îndrumat de altcineva decât de un profesor clujean, prin corespondență. În acest moment, motivația mea de a-mi da silința să valorific acest stagiu a pierit aproape total.
 |
| strada noastra, Jonker Frans |
Șederea a continuat cu obținerea cardurilor de student, cu accesul la bibliotecă, cu selectarea unor cursuri care nu urmau să fie echivalate și, în cazul meu, cu activități extra-curriculare care să acopere dezamăgirea suferită: dezbateri academice în cadrul clubului universității, ciclism și învățarea limbii neerlandeze.
Beneficiile, în ciuda impedimentelor, au fost majore: mi-am îmbunătățit limba engleză și am crescut cu două nivele la olandeză, am reluat practica dezbaterilor academice, am cunoscut oameni noi din mai multe țări, am demontat câteva mituri cu privire la standardele calitative și competența instituțiilor de învățământ olandeze, am avut acces la o bibliotecă de o bogăție impresionantă, am cunoscut o țară și o cultură noi.
Cu toate astea, gândindu-mă la experiența de bursier Leonardo, revăd cu amărăciune obiectivele declarate ale proiectului:
· crearea unui nou model vocațional de pregătire, în concordanță cu standardele europene în domeniul politicilor publice
· implicarea activă a 26 de studenți în instituții private și publice în Italia, Ungaria și Olanda
· integrarea beneficiarilor într-o rețea internațională de cercetători și practicieni în politici publice
· crearea unei rețele de funcționale de cooperare între specialiști în politici publice.
Iar alături de acestea, activitățile declarate ale proiectului:
Programul de stagiu s-a desfășurat în Italia, Ungaria și în Olanda, în 6 fluxuri, 6 ore pe zi, timp de 13 săptămâni și a cuprins următoarele activități:
1. identificarea politicilor publice locale, identificarea autorităților publice locale și a atribuțiilor acestora, cunoașterea politicilor publice locale specifice țării și orașului de stagiu;
2. analiza gradului de implementare a politicilor publice naționale la nivel local, analiza implicării funcționarilor în dezvoltarea politicilor publice specifice;
3. găsirea actorilor relevanți în dezvoltarea politicilor publice și analiza implicării lor;
4. aplicarea unui chestionar pentru evaluarea performanțelor actorilor principali, analiza chestionarului și obținerea rezultatelor;
5. analiza legislației privind politicile publice specifice, analiza rolului executivului privind politica publică din instituia în care își desfășoară stagiul;
6. analiza structurilor verticale și orizontale ale instituției și propuneri pentru îmbunătățirea acesteia;
7. analiza rolului lobby-ului în instituție, analiza sprijinului politic existent;
8. implementarea politicilor publice: căi alternative, eficiență, ierarhie, propunere soluții de reducere a birocrației;
9. analiza protocoalelor de parteneriat public-privat;
10. analiza finală a politicilor publice specifice.
Dacă mă întrebați pe mine, nimic din cele de mai sus nu s-a întâmplat pentru cei din Olanda. Bursierii nici măcar nu știau de existența acestor obiective și nu îmi amintesc să ne fi cerut cineva să lucrăm pe cele zece puncte din categoria acțiunilor.
Ca orice poveste, și aceasta ar trebui să aibă un tâlc. Ca orice eroare, ar trebui să își găsească vinovații. Însă dincolo de a împietri în concluzii resemnate sau în povețe, dincolo de a arăta cu degetul, trebuie să avem o înțelegere reală a ceea ce s-a întâmplat. Iar această înțelegere nu poate avea loc în absența unor informații complete despre ceea ce a fost. Management prost? Dezinteres? Lipsă de comunicare? Lene, amânare, superficialitate? Nu aș putea decât să speculez. La capătul tentativei de a gusta din beneficiile internaționalizării stă o revenire (aproape) neputincioasă la starea inițială, la senzația de înapoiere, ineficiență și iad birocratic de acasă. Îmi mai rămâne poate speranța că persoanele responsabile de acest proiect nu au pus punct aici, ci au continuat să caute o cale mai bună.
* Mai multe despre proiectul IISOC aici:
