De ce imagini?
Pentru ca povestile sunt prea multe si prea lungi, iar intr-un final, din parcursul vietii ramanem mai degraba cu imagini, snapshot-uri, impresii, senzatii. Ele sunt cele care iti contureaza experienta unui lucru, si la care revii cand ti-l amintesti.
Pentru ca sunt o persoana impulsiva, emotionala si cred ca in ciuda dezordinii rezultate, din asta poate iesi ceva bun.
Si totusi:
Imi dau seama acum ca lucrurile pe care doresc a le reda aici ar trebui sa se numeasca nu imagini, ci momente.
Imaginile sunt cadre, momentele sunt sinestezii.
Fara prea multa vorba, inchei cu cateva recomandari pt cei grabiti:
De ce iubesc Olanda | Jurnalul angajatului nefericit |
Intersectia blestemata si o moarte absurda | Incursiuni rurale a la Cluj |
Nostalgii de toamna |