De ce iubesc Olanda

Sunt unii oameni pe care-i intalnim si pe care-i simpatizam instantaneu, fara sa ne putem explica motivele. S-ar spune ca "suntem pe aceeasi lungime de unda", ne recunoastem unul in celalalt, comunicam si ne intelegem fara cuvinte. Ceva asemanator se poate intampla cu animalele ("trebuie sa iau pisicul asta acasa!"), cu hainele ("rochia asta a fost facuta pentru mine!" [si nu ne place sa recunoastem cat cedam manipularii strategiilor de marketing]) sau...cu tarile.

Cum sa va spun...Olanda si cu mine...a fost dragoste la prima vedere. 

Parcarea de tiruri

Prima data cand am pus piciorul in Olanda eram intr-o parcare de tiruri. Era frig, innorat si ploua mocaneste. Tot ce voiam era sa ajungem mai repede in Belgia, unde urma sa participam la un festival. Masinile treceau pe langa noi in viteza, cu luminile farurilor proiectandu-se in picaturile ploii, si totul era inconjurat de o verdeata densa, dincolo de care nu vedeai nimic. Era ceva in aer. Sau probabil era chiar aerul insusi: undeva pe la nivelul marii, la distanta mica de oras, respiram un aer proaspat cum in Romania am gasit doar in varful muntelui.

Ramona si Oosterwijk

A doua oara am mers in Olanda de capul meu. La sfarsit de liceu, am luat trolerul si opt trenuri pana in Oosterwijk, unde ma astepta prietena mea din copilarie, naturalizata acolo. De data asta eram inarmata cu un minim vocabular, si am reusit sa zic "waar is het station?" sau "ik wil een glas water". Iraniana care locuia in apartament cu familia Ramonei m-a inteles si mi-a dat un pahar cu apa. Am stat o saptamana, mi-am pierdut un pantof de pe bicileta, m-am uitat in vitrinele magazinelor de moda dintr-un satuc, am vizitat cateva orase si...

Leonardo si Erasmus

Ultima data cand am fost, chiar am stat. Trei luni. In centrul Rotterdamului, la cateva minute de Primarie, cu bicicleta la scoala/biblioteca, la cursuri de olandeza, la clubul de debate, de Pasti la unica biserica ortodoxa din oras, plina de rusi si ucrainieni, unde trebuia sa cotizezi ca sa te impartasesti, la vecinii de peste drum, studenti la drept/medicina care se jucau cu un elicopter teleghidat, la plimbare noaptea prin Delfshaven cu un prieten din Lima, si o data (mi-a fost de-ajuns) la coffee shop. A, da, Leonardo e numele bursei, iar Erasmus, numele universitatii :)

De ce iubesc Olanda

Povestile sunt prea multe si prea lungi, iar intr-un final, din parcursul vietii ramanem mai degraba cu imagini, snapshot-uri, impresii, senzatii. Ele sunt cele care iti contureaza experienta unui lucru, si la  care revii cand ti-l amintesti:

Mersul cu bicicleta prin ploaie. M-am udat de n ori ciuciulete mergand pe bicicleta la 4 grade Celsius si nu am racit o singura data. Singura combinatie periculoasa e bicicleta+ploaie+umbrela+vant. Atunci chiar risti sa te dea vantul jos de pe bicicleta. Sau liniile de tramvai+bicicleta (scenariul macabru vi-l povestesc pe privat:D)

~

 

Fietspaden. Cel mai tare ma amuza povestea tipica a turistului roman: "Ioi mah, am fost in Amsterdam si-o dat o bicicleta peste mine" - "Da cum asa? Nu cumva mergeai pe banda de biciclete?" - "Ba da, da nu credeam/nu stiam ca..." 

~

STROOPWAFELS! Astea sunt rasfat curat. Sunt cele mai bune dulciuri pe care le cunosc. Doua foi de napolitana si la mijloc sirop caramelizat, care se pune deasupra canii de ceai sa se inmoaie. In Cluj, din cate stiu, se gasesc doar la Starbucks, la un pret ridicol de mare. Asa ca faceti-va rezerve cat sunteti in Olanda!

~

 De grachten. Sau canalele tipic olandeze, pe care te poti plimba cu barca printre rate salbatice, pescarusi, lebede, scufundaci, si pe care unii chiar locuiesc in apartamentele lor plutitoare.

~

Het platteland. Sau peisajele superbe de la tara. Poate ca nu sunt forme de relief variate ca la noi. Ok, si ploua cam mult. Dar imi plac la nebunie felul extrem de ingrijit in care arata fiecare metru patrat din tara asta, linistea si aerul curat. Daca mi-as lua o casa de vacanta, as alege un catun olandez.

~

De koeien. Da, da! Vacile! :) Sute de kilometri cat am mers cu trenul prin tara asta, nu am vazut o data vreun camp de lalele. Dar peste tot erau vaci. Simpatice, alb cu negru, ca cele din imagine. Unde sunt florile? Nu stiu, le-or fi mancat vacile...

~

Klompen. Pantofii traditionali olandezi. Si alte simboluri dragute de luat acasa, cum ar fi una din canile mele preferate (am o colectie intreaga):

~

Pannenkoeken. Olandezii si-au deschis buticuri cu clatite prin orase cu mult inainte sa apara la noi "clatita uriasa" :) Si sunt foaaarte bune.

~

Het schaatsen. Patinajul. Urmatoarele lucruri pe care le invata copiii dupa ce invata sa umble  e sa mearga pe patine si pe bicicleta. Patinajul e un sport national practicat nu doar la patinoar, ci si pe raurile care ingheata in timpul iernii, de catre sute de oameni, pe zeci de kilometri!

As putea continua. Dar va sugerez sa va luati bagajul, opt trenuri (cu InterRail e mai fun decat cu avionul), patinele si bicicleta si sa completati lista singuri. Putine cunostinte de limba n-ar strica nici ele. Daca stiti engleza (si poate putina germana), olandeza e usor de invatat. De fapt, pana prin Evul Mediu, olandeza era doar o forma de germana. Si din secolul al XIX-lea, gramatica olandeza a inceput sa se simplifice foarte mult, ajungand - zic io - sa fie comparabila cu cea a limbii engleze (gramatica franceza, de exemplu, mi se pare mult mai grea).  

Va invit la Cluj pentru o sedinta de limba si cultura olandeza, una-doua stroopwafels (dupa buget :)), si pentru rasfoirea raftului meu de cursuri, dictionare si carti care isi asteapta cititorii: