Incursiuni rurale a la Cluj sau Jucu fara Nokia

Distractia mea de weekend s-a amanat saptamana trecuta cu doua zile, pentru ca abia marti am apucat sa mai scot putin nasul din casa. Sau putin mai mult. Pana la Jucu! 

Fiinta prea putin matinala de la natura, am fost luata pe sus de prietenii nostri de familie, care pe la 9 dimineata au navalit (sau cel putin asta am simtit eu, pe trei sferturi adormita) si ne-au dus la gradina lor de vara din - deja faimoasa - mai-sus-amintita comuna. 

Nu ma-ntrebati de Nokia, ca e prea departe si n-am avut drum pe-acolo, in schimb am apucat sa fac cunostinta cu ulita principala, cu un berbec prietenos, cu un cocos țanțoș, cu un cosas elegant pe care l-am botezat Arthur von Jucu si cu multe alte surse de delectare "a la naturel".

Mai departe nu-mi ramane decat sa va las impreuna cu cateva impresii imortalizate ale locului care a-nceput sa devina interesant doar dupa ce m-am uitat mai atent...

Vara pe ulita

Si pe-aici au trecut ploile, dar asta nu ne-mpiedica sa iesim la o plimbare cu familia. In dreapta, unul din blocurile noi de apartamente care probabil isi vor mai astepta ceva vreme cumparatorii, face contrast cu restul satului.

Pana la biserica satului e ceva de mers. Printre baltoacele si mlastinile facute de ploaie apar mereu case noi.

Vicii de infrastructura? Ce mai conteaza cand ai o bicicleta buna :) Reflexia e intr-o balta din mijlocul drumului.

Drumurile nu par o problema pentru camioanele incarcate cu materiale de constructii. Lumea construieste in continuu de zor, cu sau fara cap...:

 "No, amu ce vreț?Ne-am trezât și noi într-o dimineață cu fața la lipideu si-am zâs: hai de-om da-ntr-o rână cu vopsé pă casă. Si așé-am făcut!"

Rustic. In schimb, intr-o casuta ca asta mi-ar placea si mie sa stau.

Lighioane prietenoase

Cainii astia pareau asa obisnuiti cu oamenii, incat nici nu s-au obosit sa ne latre (observati mutrele cersetoare activate de mirosul de gratar).

 

 Daca avem interese comune, putem convietui in pace si liniste. In definitiv, trei mutre de cersetori primesc mai mult decat una. :)

In caz de pericol, suntem in stare si de strategii de intimidare prin aluzii sinistre...

Ca in orice comunitate numeroasa, se impune necesitatea unui conducator, in fata caruia toata lumea sa-si plece capatana. El este Masculul Alfa.

 More drama. Cand ai atatea muieri in jur, n-ai cum sa nu provoci drama: "Galina, te-am inselat." "Vai, Cocosel, nu pot sa cred!!" Recunoasteti scenariul. In ambele cazuri, viata la ferma e foarte palpitanta.

Dar natura compenseaza mereu cu fiinte mai calme si mai agreabile. Am aflat direct de la proprietar ca oaia/capra asta e de fapt un berbec. Unul foarte prietenos si fotogenic.

 Parca seamana putin cu berbecul desenat de Exupery pentru Micul Print :)

Nu-mi dau seama foarte clar ce-i chestia asta, pare-a fi o corcitura intre mămăruță si  vaca-domnului. 

Am ajuns si la personajul meu preferat, pe care l-am cules dintr-o floare. Arthur von Jucu e un tip distins, care se remarca prin gratie si eleganta. Are un singur obicei prost: isi roade unghiile cam des. Norocul lui ca asta nu se prea observa, pentru ca are foarte multe.

Ce e de facut pe-aici?

Pentru inceput, ne-am incarcat bateriile cu "slow food", la foc de lemne.

Cei mai temerari au reluat lupta seculara contra daunatorilor.

 

Noi astialalti ne-am asezat comod la o tura de cuvinte incrucisate. "Miss Paradis, 3 litere? ...Eva(!)" ..."Element galinaceu in lichior, doua litere...ehm....ou!"  Parca merge mai bine mintea la aer proaspat.

Acasa la mama natura

Ma gandeam c-ar fi pacat sa inchei postul asta fara sa va las cu o perspectiva asupra mirificei naturi inconjuratoare. So...behold:

 blumchen:)

 more blumchen!

si o blumchen galbena

Cătă căși!*

Catre Cluj putem lua, in ordinea preferintelor: masina, autobuzul (care pleaca o data la 30 de minute, in timp ce 24le din centru pana la Emerson pleaca din ora-n ora - fail!), trenul, țoacla, doiul (ultimele doua, pentru necunoscatori: bicicleta respectiv propriile picioare).

* in traducere pentru sudisti: "Către casele voastre, băi!"

Mare trafic pe sinele astea. Infofer ne spune ca sunt 7 trenuri care circula de la Cluj la Jucu si tot 7 care ne duc inapoi in fiecare zi. Toate personale.

"Mie-mi place sa merg pe centura!" - Credits go to Cristina, care intr-un final s-a prins de ce radeam in hohote. Cred si io, acuma ca s-a facut centura si mie-mi place ca "suntem si noi domni" si nu mai dam in gropi (la propriu).

Morala?

Trebuie sa va marturisesc ca, dupa incursiuni perseverente in natura si studierea indeaproape a lighioanelor cuvantatoare (sic) si necuvantatoare, a recoltelor si daunatorilor, a masculilor alfa si in genere a vietii sociale a galinaceelor de la ferma, inca n-am reusit sa dau un raspuns satisfacator intrebarii seculare care ne framanta de generatii:

Di ce trece puiu' strada?

Mai multe marturii fotografice ale acestei aventuri fara precedent gasiti aici.