luni, 14 iunie 2010

Ce fac cand nu dorm noaptea

Poate stiti sentimentul ala de dinaintea unei calatorii importante. „Maine dimineata plec cu trupa la un festival”, sau „maine plec in tabara” ori „la prima ora pornesc spre Olanda cu o bursa”. 

Pe mine, cel putin, un asemenea sentiment e in stare sa ma tina treaza toata noaptea, de prea multa anticipatie. Si e grozav. Simti ca se intampla ceva, ca ai ocazia sa actionezi, sa participi, ca se va produce o schimbare importanta in bine cat mai curand.


Noaptea asta a fost una din acele nopti de efervescenta, planuri si anticipatie, cu toate ca n-am de gand sa plec de acasa prea curand. De fapt, cu exceptia calatoriilor importante, mai exista doar doua lucruri pe lumea asta care ma pot energiza intr-o asemenea masura: coordonarea unui proiect si pregatirea unui training.

Rasfoind una din cartile mele preferate despre traininguri (Tony Bray, The Training Design Manual, ed. Kogan Page 2006, p. 104-110), am gasit o schema care mi-a placut foarte mult:



Practic ce ne spune nenea asta aici e felul in care ne adaptam ca traineri nivelului de invatare la care sunt participantii nostri, totul ilustrat printr-o poveste amuzanta despre mersul pe patine cu rotile. Ce lucru interesant de adaugat la partea introductiva a unui training.

Si, pornind de la aceasta mica sursa de inspiratie, mi-am petrecut restul noptii concepand o programa de training pe scrierea proiectelor de tineret. Mai exact, o parte din ea. Mai exact, prima zi: un modul, cinci sesiuni, 7 ore de lucru, 35 de minute de pauza, multe de jocuri si lucru pe echipe. Pana acum arata grozav.

Abia astept ziua de maine, cand multe din planurile mele de autonomie vor incepe sa se materializeze: initierea procedurilor de infiintare a PFA-ului, o posibila colaborare cu o firma de consultanta, continuarea lucrului la prima mea programa de training care va fi acreditata CNFPA.


Pana cand voi finaliza toate planurile astea, pt cei care sunteti tineri si cititi post-ul asta, va las o-ntrebare:


Ce lucruri ati dori sa invatati in cadrul unui training pe „scrierea proiectelor de tineret”?


2 comentarii:

Anonim spunea...

raspunsul la intrebarea afisata ar fi:

Cum ar putea tinerii sa isi foloseasca resursele intelectuale dobandite de la natura tinand cont de lacunele scolii care nu dezvolta acest aspect ?

Ce zici de acest subiect?
Mircea

Ilinca spunea...

@Mircea: cred ca scoala te ajuta totusi sa iti dezvolti *unele* resurse intelectuale dobandite de la natura, dar sunt multe abilitati/talente/inclinatii care raman pe dinafara sau sunt chiar descurajate de scoala.
Trainingul este una din metodele pe care le putem folosi pentru a ne dezvolta ceea ce ignora scoala.
Problema pe care ai propus-o tu s-ar potrivi sa fie discutata mai degraba in cadrul unui workshop de orientare profesionala.
La un training despre scrierea proiectelor de tineret vorbim...well...despre scrierea proiectelor de tineret si problemele conexe :) - iar in partea practica a trainingului te-ai putea gandi, da, la un proiect care sa solutioneze partial problema pe care ai semnalat-o.